Cred că dl Toparceanu are cei mai mulţi cititori. Demostene Botez
ORIZONTAL:
1) Rapsodii de toamnă e o sinteză a mai multor
specii literare ca: pastel, rapsodie, fabulă, satiră, parodie, elegie, având
totodată şi unele însuşiri de creaţie epică ― Printre personaje se numără Gâze,… întârziate. 2) Mai
târziu o coţofană / Fără… aduce vestea cea
tristă de sosire a toamnei ― Spaţiu al egretelui, poliţai din naştere. 3) După aflarea veştii, de sosire a
toamnei, se instalează panică: Papura
pe loc… zbate / Legănându-şi săbiile ― Poezia
din titlu apare mai întâi în Balade vesele (1916), apoi în
Balade
vesele şi… (1920) ― Petuniile se agită şi ele: Ce… facem, fetelor? 4) Gărgăriţa
necăjită… sfatul / Unei
molii tinere ― Poezia lui Eminescu: Ce-ţi doresc eu…, dulce
Românie ― Şi…
ştie-o rugăciune / Doamna măsălariţa, / Tot soborul îi propune / S-o aleagă
stariţă. 5)
Şi tot din Eminescu: … în codru cu verdeaţă / und-izvoare plâng în vale (Floare albastră) ― Ion Agârbiceanu ― Agitaţie, ce a pus stăpânire
pe pe lumea vegetală şi animală, iar personificările fac din aceste momente
adevărate scene umoristice pline de farmec, dar şi de tristeţe (pl.). 6) Siglă pentru Data Center Ethernet ― Ardoare
― Ion Dichiseanu. 7) Privitor la dispărutul ginere: L-au găsit
sub… grăunţe / Mort de inaniţie ― Verb (abr.) ―
În aşteptarea dezastrului: spre
podgorii / …întorc privirile. 8) Etice!
― Puiul de cioară stând de vorbă cu un bâtlan
de baştină: Şi
în… îi aruncă / Altă veste stranie. 9) Un lăstun vrea să
ţie-o cuvântare / În… chestie ― Pseudonim al lui Ioan Slavici. 10) A
folosi ceva la maximum ― …-n
cer, poezie de Mihai Eminescu
― Literă greacă. 11) A exprima într-o creaţie literară, ca la Topârceanu: prin alegorie
şi metaforă comportarea oamenilor în caz
de panică ― Gărgăriţa pleacă să
anunţe / …la poliţie. 12) Ţine de omenire, precum realitatea
parodiată şi ridiculizată de poet ― Floarea-soarelui, bătrână, / De pe-acum se sperie /
C-au să-I cadă în… / Dinţii, de mizerie.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar: DCE, ISB, EAR, OTI.
Prof. Nicolae Vicolov
solutia
LITERATURA ROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE
George
Topîrceanu (n. 20
martie 1886, București - d. 7 mai 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist
și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.
George Topîrceanu s-a născut in București la data de 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena ", amândoi originari din părțile Sibiului.
Începe școala primară la București intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Suici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemiană. În paralel, se înscrie la facultatea de drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de litere, fără a termina studiile.
Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public.
Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean").
Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la Viața românească și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume:
„O, indulgentă Critică postumă,
Să nu le-nțepi cu vârful unui ac,
Că, rând pe rând, baloanele de spumă
În lacrimi grele iarăși se prefac. (Topîrceanu: Prefață).
Subsecretar, apoi secretar de redacție la Viața românească, aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu sămănătorismul lui Nicolae Iorga sau cu modernismul estetizant și importat de la Sburătorul lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai simbolismului și ai modernismului - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet..
Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista Teatrul. În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între el și poeta Otilia Cazimir.
În 1916 debutează editorial cu două volume: Balade vesele și Parodii originale. La Iași încearcă să-și termine studiile de filozofie dar este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia (1916). Rămâne în captivitate până în 1918. Experiența celor două campanii și a prizonieratului va fi evocată în proza sa, Amintiri din luptele de la Turtucaia, (București, 1918), În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, (Iași, 1920) și Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate, (București, 1936).
Întors la Iași, redactează împreună cu Sadoveanu revista Însemnări literare, până la reapariția Vieții românești (1920), al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă și în Povestirile vânătorești, în care tovarășul de pușcă și de undiță este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”.
Volumele sale (Balade vesele și triste, Migdale amare, Scrisori fără adresă, Pirin - Planina) se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de Poezie.
În anul 1934 începe în Revista fundațiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfîntului Sisoe (neterminat, publicat postum în 1938).
În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Deși bolnav de cancer la ficat întemeiază împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista „Însemnări ieșene” ca un ultim efort creator.
Primăvara lui 1937 îl prinde la Viena, într-un sanatoriu, de unde trimite ziarului Adevărul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii și de protest față de huliganismul care lua amploare în presa română. Articolul acesta a fost publicat postum.
Poetul a decedat la 7 mai în casa lui Demostene Botez, la Iași.
Casa
Memorială „George Topîrceanu” din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez, prieten cu
George Topîrceanu. A fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea,
începutul secolului al XX-lea. După ce în 1919 a fost sediul redacției revistei
Însemnări literare tipărită sub direcția lui Mihail Sadoveanu și George
Topîrceanu, (din colectivul de redacție mai făceau parte Garabet Ibrăileanu și
Demostene Botez), imobilul este pus la dispoziția lui George Topîrceanu, în
anul 1932. Acesta va locui aici până la 7 mai 1937, când, răpus de boala
necruțătoare, va trece în neființă la numai 51 de ani și va fi înmormântat la cimitirul
„Eternitatea” din Iași. Casa a fost donată în anul 1983 de proprietarii Teodor
Neagu și Adrian Vulpe, Complexului Muzeal Iași. A fost renovată, și la 22 iunie
1985 a fost inaugurat acest obiectiv al Muzeului Literaturii Române Iași, cu un
an înainte de sărbătorirea de către UNESCO a 100 de ani de la nașterea poetului.
Opere
- Balade vesele Și triste, București (1916).
- Parodii originale, București (1916).
- Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).
- Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).
- În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe
ușoare, Iași (1920).
- Migdale amare, București (1928).
- Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).
- Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).
- Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).
Solutia careului George Cosbuc
1
T
|
2
R
|
3
I
|
4
B
|
5
U
|
6
N
|
7
A
|
8
|
9
M
|
10
A
|
11
M
|
12
A
|
2
R
|
O
|
M
|
A
|
U
|
N
|
A
|
S
|
U
|
R
|
||
3
E
|
D
|
B
|
U
|
N
|
I
|
C
|
A
|
Z
|
M
|
||
4
I
|
I
|
A
|
L
|
T
|
L
|
U
|
M
|
I
|
I
|
||
5
|
C
|
R
|
A
|
I
|
A
|
S
|
A
|
I
|
C
|
A
|
|
6
P
|
A
|
T
|
I
|
T
|
U
|
M
|
A
|
N
|
A
|
||
7
O
|
I
|
T
|
A
|
L
|
I
|
A
|
I
|
L
|
S
|
||
8
P
|
A
|
S
|
A
|
I
|
S
|
C
|
O
|
I
|
F
|
||
9
O
|
U
|
T
|
L
|
A
|
P
|
O
|
A
|
T
|
E
|
||
10
A
|
T
|
M
|
A
|
C
|
L
|
A
|
S
|
A
|
T
|
||
11
R
|
O
|
M
|
A
|
N
|
I
|
E
|
S
|
A
|
T
|
E
|
|
12
E
|
R
|
O
|
I
|
L
|
I
|
N
|
A
|
E
|
A
|
